PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI

Preventia
Programele de preventie actioneaza fie la nivelul colectivitatii - programe generale, fie intr-o populatie selectionata dupa factorii de risc - programe selective, fie focalizat pe persoane ce manifesta deja un risc crescut - programe tintite.

Informatia preventiva despre efectele negative ale consumului de droguri este in concurenta permanenta cu faptul ca tendinta de a se droga este simptomul unor tulburari mai generale, care implica particularitati psihologice foarte bine individualizate, cum sunt: inabilitatile de adaptare; gestionarea insuficienta a hetero- sau autoagresivitatii; inabilitatile de comunicare; dificultatea de a alege, de a decide; sugestibilitatea crescuta la influentele din mediu; incapacitatea de a se confrunta cu stresul si de a rezolva problemele de viata; tendintele hedonice; mecanismele psihologice de autoaparare insuficiente. La acestea se adauga factorii biologici si sociali care induc comportamentul disfunctional de consum.
Daca dificultatile personale amintite mai sus nu pot fi depasite prin comportamentul obisnuit, atunci sunt de dorit, pentru consumator, efecte precum euforia, excitatia, halucinatiile, alterarea perceptiei timpului si spatiului, obtinute prin drogare, ele diminuând sentimentul neadaptarii. Acestea reprezinta o motivatie intrinseca foarte serioasa.

Preventia primara se adreseaza celor ce nu prezinta comportament adictiv.
Primul factor de preventie este informarea asupra efectelor negative exercitate de consumul moderat, respectiv de excesul de drog, la care se adauga constientizarea factorilor de risc personali (de exemplu, contagiunea sociala, bagatelizarea efectelor, ignorarea propriilor probleme de adaptare).
Al doilea factor de preventie presupune angajarea prealabila a persoanelor cu risc de consum (mai ales a adolescentilor) in activitati care sa le satisfaca anumite trebuinte psihologice, experiente si sentimente de recompensa morala, pentru ca, ulterior, sa aiba o atitudine de evitare sau de indiferenta fata de tentatia drogurilor. Sugeram astfel de activitati: (a) exercitii de relaxare, dans, sport, antrenare a miscarilor, instruire dietetica si nutritionala (favorizeaza experienta starii de bine fiziologic); (b) masaj, exersarea coordonarii miscarilor, constientizarea echilibrului, pozitiei corpului, controlul micromuscular, inclusiv exprimarea privitor la activitatea sexuala (imbogatesc experienta senzoriala); (c) exercitii de autocunoastere, consiliere psihologica (amplifica experienta emotionala); (d) implicarea in activitati comunitare, in discutii, activitati de grup, vizand increderea in ceilalti si in sine, respectul reciproc, valorile sociale (pentru o experienta sociala corecta); (e) practicarea picturii, muzicii, exprimarii, comunicarii artistice, in general, activitati tip hobby, jocuri, lecturi (pentru a experimenta recompensele intelectuale si creatoare); (f) rugaciune, meditatie, contemplare, literatura religioasa sau filosofica, cursuri de etica si morala pentru clarificarea propriului sistem de valori (pentru a avea experiente spirituale, filosofice).

Al treilea factor este consilierea psihologica a membrilor familiei. Atitudinea adecvata preventiva sau fata de un membru de familie deja suspectat de consum va tine cont de urmatoarele recomandari :

a nu reactiona exagerat la banuieli, amplificand problemele;
a deschide subiectul despre drog intr-o discutie rationala, linistita, cu tact si rabdare;
a utiliza tehnici eficiente de comunicare si interactiune intre membrii familiei pe baza unor atitudini consecvente, suportive;
a avea expectante clare de comportament, conforme cu posibilitatile reale ale membrilor familiei;
a monitoriza, mai ales comportamentul copiilor, extrafamilial;
a corecta conceptiile gresite, "miturile" achizitionate de la colegi sau mass-media;
a favoriza autoevaluarea pozitiva, laudând eforturile, realizarile, fixarea unor scopuri realiste, evitand comparatiile nefavorabile;
a sprijini dezvoltarea unor valori solide, pentru a lua decizii corecte in raport cu presiunile mediului;
a dovedi intelegere, interes si ajutor, criticand faptele negative, nu persoana;
a evita conflictele, ostilitatea, pedepsele, perfectionismul in educatie;
a nu oferi chiar in familie modele de consum care sa influenteze indirect perceptia despre droguri in general;
a incuraja exersarea atitudinilor de refuz;
a contacta familii cu probleme similare si persoane recuperate;
a dezvolta abilitatea psihologica de a recunoaste din timp momentul aparitiei unei disfunctionalitati in familie.

Toate aceste recomandari cer un antrenament psihologic de consiliere.

Observatia atenta este mai obiectiva si mai discret facuta de un mediator, medic de familie, medic sau psiholog scolar. El va evalua atat efectele obiective ale consumului, cat si anamnestic motivatia consumatorului, precum si posibilitatile de interventie, pornind de la conditiile psiho-sociale. In cazul adolescentilor, este de mentionat ca suportul parental favorizeaza scaderea consumului de droguri mai mult la baieti. Fetele, mai ales daca au rezultate scolare slabe, sunt influentate preponderent de parerea colegilor.

Preventia secundara
In fazele initiale ale consumului, pacientul va fi incurajat sa solicite ajutorul terapeutic pentru a nu progreseza spre dependenta. Psihologii, psihiatrii, asistentii sociali pot fi antrenati pentru a acorda un asemenea ajutor. In prezent, in Romania, acesta este un sector prea putin organizat.
In cazul fazelor initiale este important ca pacientul sa doreasca sa se schimbe si sa nu fie pasiv, trimis la terapie fara voia lui. Chiar si un dependent de drog simte nevoia sa aiba un anumit grad de libertate.

---